Fluorul scade IQ-ul?

Publicat de: International IQ Test
Ultima actualizare: 9 noiembrie 2026

Introducere

Practica de adăugare a fluorului în apa potabilă a început în Statele Unite în 1945. Astăzi, fluorurarea apei este folosită în mai multe țări, printre care Canada, Chile, Singapore, Hong Kong, Malaysia, Irlanda, Noua Zeelandă și Brazilia, pentru a contribui la prevenirea cariilor dentare.

Fluorul este adăugat și în pasta de dinți, deoarece ajută la protejarea dinților. Dar este benefic și pentru creier? Mai multe studii au investigat această întrebare. Iată ce au constatat.

1. Expunerea mai mare la fluor este asociată cu un IQ mai scăzut la copii

Un studiu realizat de Taylor și colaboratorii (2025), publicat în JAMA Pediatrics, a identificat o asociere semnificativă statistic între expunerea mai mare la fluor și un IQ mai scăzut la copii.

Cu cât copiii sunt mai expuși la fluor, cu atât IQ-ul lor mediu tinde să fie mai scăzut, cu o scădere de aproximativ 1,63 puncte IQ pentru fiecare creștere cu 1 mg/L a concentrației de fluorură din urină, potrivit lui Taylor și colaboratorilor (2025), al căror studiu include o analiză a 13 studii cu măsurători individuale.

O asociere semnificativă statistic a fost observată și în unele analize ale concentrațiilor urinare de fluorură sub 1,5 mg/L. Totuși, asocierea nu a fost semnificativă statistic în analiza globală a concentrațiilor din apa potabilă sub 1,5 mg/L.

Studiul nu stabilește cel mai scăzut nivel de expunere la care ar putea apărea un efect asupra IQ-ului și nici dacă există un „interval fără risc”. Arată însă că expunerea mai mare tinde să fie asociată cu un IQ mediu mai scăzut.

O meta-analiză de la Harvard a ajuns la concluzii similare. În studii care au examinat în principal concentrații ridicate de fluor, copiii din grupurile cu expunere mai mare au obținut, în medie, scoruri echivalente cu aproximativ 7 puncte IQ mai puțin decât cei din grupurile cu expunere mai mică.

Un studiu prospectiv canadian realizat de Green și colaboratorii (2019), publicat în JAMA Pediatrics, a observat, de asemenea, o asociere între expunerea la fluor în timpul sarcinii și un IQ mai scăzut la copii. Analiza fluorurii din urina maternă a inclus 512 perechi mamă–copil.

În comunitățile studiate, concentrațiile medii de fluor din apa potabilă au fost de 0,59 mg/L în zonele cu apă fluorurată, față de 0,13 mg/L în zonele fără fluorurare. Într-o analiză ajustată suplimentară, fiecare creștere cu 1 mg/L a concentrației de fluor din apă a fost asociată cu o scădere medie de 5,29 puncte IQ la copii (interval de încredere de 95%: de la −10,39 la −0,19). Acest rezultat provine dintr-o analiză statistică secundară a unui subeșantion și nu reprezintă o diferență de IQ măsurată direct între cele două grupuri. Această asociere statistică nu stabilește însă o relație de cauzalitate.

Un studiu realizat de Grandjean și colaboratorii (2023), care a reunit trei cohorte prospective din Danemarca, Canada și Mexic, însumând peste 1.500 de perechi mamă–copil, a identificat, de asemenea, o asociere semnificativă statistic între expunerea prenatală la fluor și un IQ mai scăzut la copii.

Cercetătorii au estimat o scădere medie de 2,06 puncte IQ pentru fiecare creștere cu 1 mg/L a concentrației de fluorură din urina maternă, cu o concentrație de referință estimată prin modelare de 0,45 mg/L și o limită inferioară de încredere de 0,28 mg/L. Ei au concluzionat că femeile însărcinate și copiii ar putea avea nevoie de protecție împotriva neurotoxicității fluorului. Totuși, analizată separat, cohorta daneză nu a prezentat nicio asociere semnificativă, iar aceste concentrații nu sunt praguri stabilite la care s-a demonstrat că fluorul provoacă toxicitate.

2. Cum ar putea expunerea excesivă la fluor să afecteze creierul

O lucrare de sinteză științifică din 2024 descrie patru mecanisme biologice posibile prin care expunerea excesivă la fluor ar putea afecta organismul, în special creierul:

• Stres oxidativ: Expunerea excesivă la fluor poate crește producția de specii reactive de oxigen și poate perturba apărarea antioxidantă a celulelor nervoase.
• Disfuncție mitocondrială: Mitocondriile produc ATP, sursa de energie necesară funcționării neuronilor. În unele modele experimentale, fluorul perturbă funcția mitocondrială.
• Perturbări sinaptice: Experimentele au evidențiat modificări ale semnalizării neuronale și ale plasticității sinaptice, ambele implicate în învățare și memorie.
• Perturbarea reglării calciului celular: Calciul reglează transmiterea semnalelor nervoase. Dereglările acestui proces pot duce la disfuncție celulară sau chiar la leziuni neuronale.

Aceste mecanisme au fost studiate în principal în modele experimentale și nu demonstrează, în sine, efectele expunerii la doze mici la oameni.

Concluzie

Studiile arată că expunerea mai mare la fluor la copii tinde să fie asociată cu un IQ mai scăzut, mai ales la concentrații ridicate. Nu a fost stabilit clar un prag sub care expunerea să nu aibă niciun efect asupra dezvoltării cognitive.

OMS recomandă în prezent ca nivelul fluorului din apa potabilă să nu depășească 1,5 mg/L. Totuși, studiul canadian al lui Green și al colaboratorilor (2019) a observat o asociere între expunerea mai mare la fluor și un IQ mai scăzut la copii și în comunități în care concentrațiile medii din apă variau între 0,13 și 0,59 mg/L, în funcție de fluorurarea apei.

Expunerea la fluor rămâne larg răspândită, fie prin apa fluorurată în unele țări, fie prin pasta de dinți cu fluor, din care o parte poate fi înghițită.

Prin urmare, este relevant să fie luată în considerare expunerea totală la fluor, mai ales în timpul sarcinii și al copilăriei, ținând cont că studiile observaționale nu stabilesc, singure, o relație de cauzalitate.

Studii prospective ample, care să combine măsurători repetate ale expunerii la fluor, examinări RMN cerebrale, teste cognitive și metode care controlează mai bine factorii de confuzie, ar ajuta la clarificarea mecanismelor biologice implicate și ar oferi o bază mai solidă pentru evaluarea cauzalității.